Matei 2.1-2
Cand Tatal ,Te-a 'ntrupat,
Din Duh Sfint si curat,
Tare s-a mai tulburat...
Irod si poporu-i de-alta dat'.
S-a stins vreodata tulburarea?
Si ura-n care-ai fost primit?
De cei ''puternici''-n acea vreme,
Mintuitorule Iubit?
Acei ''Irozi'' cu-ai lor popor,
Te prigoneste si-azi ..Isuse,
'N vorbe nedumnezeiesti,
'N purtari de Tin' necunoscute.
Esti;
Apasat ,dispretuit, batut ,scuipat si ponegrit,
In unii din aceia , pe care din iubire,
In Golgota, Tu i-ai primit.
''Catuse de rusine'' le arunca,
i-apasa greu, 's dezonorati,
De ''unii'' ce-si zic;Dumnezei,
Iar altii le sunt ...frati.
Cu ochi spre cer,
'N nadejdea slavei,
Ei se smeresc, Te-asteapt' sa vii,
Sa-i duci in Tara cea promisa,
Plina de iubire, bucurii.
Si-aduna in cintari credinciosia,
Se roaga, spera ne -ncetat,
Sa-si implineasca ...vrednicia,
Asa cum din Cuvint,i-ai invatat.
Ei nu doresc a lumii stralucire,
Ci, stau smeriti sub mina Ta,
'Mbrăcați în faptele neprihanirii,
În sfint salut-MARANATA !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu